De cum intri in vale, ceva iți spune că o altă lume pune stăpânire pe simțurile tale, te atrage cu tot ce are. Cu șuierul apei peste pietre, cu cântecul vântului, cu foșnetul pădurii, cu mireasma imbătătoare a poienilor pline de gâze și flori amețitoare, cu ciripitul hipnotic al păsărilor. Totul complotează să te atragă tot mai adânc in genunile tărâmului. Când simți asta, călătorule, să știi că ai ajuns. Ești la mine acasă, in țara zânelor și a ielelor, a sălbăticiunilor. Acolo unde totul se impletește intr-un tablou idilic. Perfect. Neclintit de mii de ani, unde omul nu indrăznește să pătrundă fără să plătească tainul. Iar ce-i ce cutează să infurie știmele... Ia de privește, intinde-te prin poieni, ascultă-le cântecul, ostoiește-ți setea din apele-i reci si curate precum Edenul, imbată-te cu mireasma, apoi pleacă. Fără să iei cu tine altceva decât amintirea, răsplată a tainului plătit. Lasă tărâmul așa cum l-ai găsit. Lasă-ți urmașii să aibă ce vedea, când le va veni rândul. Te intrebi care este tainul? Simplu. Respectul! Acum pleacă și nu privi 'napoi. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu